asteptarea......urat moment

De ieri seara tot ma framanta un gand,dar chiar ma streseaza,cred ca fiecare dintre noi cunoaste sindromul de "santier"-exact asa ma simt si eu:gandurile tot "forjeaza" in capusorul meu sperand ca vor obtine ceva....nu pot sa fac curat,nu pot sa vad un film, nu pot sa dorm.....tot timpul mi-l petrec gandindu-ma....oare mai termin facultatea asta?
Hmm....urat mai gandesti mai Sergi...ce prostii zici tu acolo....hai ca esti nebuna...cum dracu sa nu o termini....toti fraierii termina si tocmai tu sa nu termini....vezi daca gandesti mereu negativ-ti se intampla numai lucruri proaste, nu mai zice ca nu ai noroc,aduce ghinion..:))
Dar cum domnule sa mai am speranta si optimism in viata mea cand mi se intampla numai rele? Nu tu sanatate,nu tu bani, nu tu viata de facultate fara restante, nu tu bursa, nu tu servici...se putea si mai rau, dar sincer cine se gandeste la gravitatea necazului altuia cand el insasi are pe cap lucruri care il fac trist,oricat de mare ar fi,un necaz ramane tot un necaz atata timp cat te face trist, asa ca acum doar stau si astept,astept sa se termine sirul de rele din viata mea ca sa am si eu oarece bucurii sau mai bine zis astept sa vina acea vointa in mine ca sa vreau sa fac ceva bun cu viata mea in loc sa stau sa imi plang de mila si sa gasesc consolare in niste amarate de randuri.....astept,poate azi-maine,azi-maine....rabdarea e de aur nu? asa ca astept sa nu mai trebuiasca sa imi ghidez viata dupa niste maxime sau superstitii...