ordinary day

Azi chiar am vrut sa fac ceva care sa "adauge" ceva beton la "fundatia" lucrarii mele de licenta.....cred ca intentionam sa citesc cate ceva despre Modernism, dar e si maine o zi nu? Aici urmeaza citatele mele preferate in legatura cu acest aspect...."nu lasa pe maine ce poti sa faci azi" , un real adversar pentru contracandidata ei care ii poate oricand anula morala"Niciodata nu e prea tarziu".Se cam bat cap in cap sensurile lor asa eu consider ca e bine sa ai mereu o expresie celebra de rezerva sau macar o zicala babeasca care sa mai tempereze valenta ceilalte in caz ca te apuca panica....de exemplu....aveam in minte un exemplu macabru dar nu are rost sa il expun acum pentru ca ar insemna sa par sadica si "acida"......In fine,sa trecem la capitolul superstitii...sa dezbatem putin capitolul asta prostesc si probabil inventat doar sa mai zdruncine credinta oamenilor in D-nezeu....nu am inteles sensul acelei superstitii care spune ca daca o pisica neagra iti trece calea,tre sa faci 3 pasi inapoi si sa iti scuipi in san de 3 ori ca altfel iti va merge prost toata ziua.........mi se pare prostesc pentru ca daca esti in mijlocul strazii si te dai 3 pasi inapoi risti sa "dea"alt noroc peste tine....o masina,sau niste fecale de la dragutele noastre companioane...vacile,oile....dar celalalt punct de vedere ar zice ca tocmai asta e partea buna......posibilitatea sa scapi de rau...intelege careva?
Offff.......azi ma simt numb.nu am inspiratie asa ca nu va mai osteniti sa intelegeti ceva de mai sus....ordinary day! Nu ma simt un "Hemingway" al blogurilor....asa ca sa aveti o zi buna....e si maine o zi sau traieste fiecare zi ca si cand ar fi ultima?

las' ca tu urmezi-o gluma pt toti cei care vor sa rada putin

Nu mai stiu unde am citit gluma asta si sincer va avertizez ca am un stil foarte prost de a reproduce glumele dar sper sa va placa talcul ei : povestea odata un tanar din amintirile lui din copilarie ca mereu cand mergea pe la nunti,toate babele se strangeau in jurul lui si il ciupeau de obraz spunandu-i cu fetele ranjite-"lasa ca tu urmezi!",insa acum s-a intors roata caci de cand s-a facut mai mare a venit vremea inmormantarilor,drept pentru care la fiecare astfel de eveniment se duce el la babe si le ciupeste de obraz "Lasa ca tu urmezi!".

cand te mariti?

Asta e intrebarea cea mai des "intalnita" de fete dupa ce fac o anumita varsta...pragul ar fi de 23-24 ani.De ce doamnelor si domnilor? Doar pentru ca traiesc in societatea romaneasca si sunt cetatean onorabil al acestei tari,trebuie eu sa suport constanta si sacaitoarea presiune a rudelor-in special a babelor,a prietenelor care au 21-22 ani si isi inchipuie ca nu or sa fie necasatorite la varsta mea....mai mult in zilele mele cand iti intemeiezi o noua relatie,am observat ca nu mai sunt "la moda"intrebarile la care roseai in liceu-"ti-ai pus-o cu el?" ,"cum e?","mai esti virgina?",acum s-a trecut la un nou set de intrebari care sunt in ton cu varsta cica "are bani?","ce munceste?","cand te mariti cu el?".....nimic mai penibil...sincer preferam sa suport rusinea intrebarilor din liceu....Din cauza prejudecatii lumii,mi-e si groaza sa ma gandesc ca as putea sa ies cu altcineva (un amic sau un coleg) caci lumea fara doar si poate ar gasi un nou pretext de barfa...s-ar parea totusi-am ajuns eu la concluzia asta ca o intelectuala ce sunt-ca oamenii din jurul tau iti privesc viata ca pe o telenovela nelipsindu-le totusi aceeasi severitate critica de spectatori: "ai vazut cu cine a iesit aia?,stiai ca in fiecare seara o aduce acasa o masina straina?, ieri am vazut-o de brat cu ala care a adus-o la scara acum 3 luni.....oare umbla iar cu asta?" Hahaha...si cate si mai cate iti poate spune lumea clarvazatoare...deci daca vreo fata are vreun dubiu la vreo intrebare,o rog sa arunce o privire in jur si sa aleaga pe cineva pt ca in mod sigur acel cineva va cunoaste raspunsul la indoiala ei....cand te mariti? ei stiu....ei se joaca de-a ghicitorii in luna si in stele....

asteptarea......urat moment

De ieri seara tot ma framanta un gand,dar chiar ma streseaza,cred ca fiecare dintre noi cunoaste sindromul de "santier"-exact asa ma simt si eu:gandurile tot "forjeaza" in capusorul meu sperand ca vor obtine ceva....nu pot sa fac curat,nu pot sa vad un film, nu pot sa dorm.....tot timpul mi-l petrec gandindu-ma....oare mai termin facultatea asta?
Hmm....urat mai gandesti mai Sergi...ce prostii zici tu acolo....hai ca esti nebuna...cum dracu sa nu o termini....toti fraierii termina si tocmai tu sa nu termini....vezi daca gandesti mereu negativ-ti se intampla numai lucruri proaste, nu mai zice ca nu ai noroc,aduce ghinion..:))
Dar cum domnule sa mai am speranta si optimism in viata mea cand mi se intampla numai rele? Nu tu sanatate,nu tu bani, nu tu viata de facultate fara restante, nu tu bursa, nu tu servici...se putea si mai rau, dar sincer cine se gandeste la gravitatea necazului altuia cand el insasi are pe cap lucruri care il fac trist,oricat de mare ar fi,un necaz ramane tot un necaz atata timp cat te face trist, asa ca acum doar stau si astept,astept sa se termine sirul de rele din viata mea ca sa am si eu oarece bucurii sau mai bine zis astept sa vina acea vointa in mine ca sa vreau sa fac ceva bun cu viata mea in loc sa stau sa imi plang de mila si sa gasesc consolare in niste amarate de randuri.....astept,poate azi-maine,azi-maine....rabdarea e de aur nu? asa ca astept sa nu mai trebuiasca sa imi ghidez viata dupa niste maxime sau superstitii...

momente...ieri,azi,maine....mereu la fel

Nu prea mai obisnuiesc sa stau sa ma gandesc prea mult zilele astea....la ce bun sa iti toci nervii gandindu-te ore in sir la ce ai vrea sa faci,sau la ce ai facut sau la ce vei face.E vorba de timp...traim cu iluzia ca avem timp o viata intreaga sa ne "dregem" sanatatea, sa ne indeplinim dorintele....dar totul se rezuma doar la niste fiice ale timpului numite momente..ore,minute,secunde,milisecunde.Imi aduc aminte de momentul cand am plans in clasa a doua pentru prima mea nota de 8, momentul cand am aflat ca am intrat la liceu,sau de momentul cand am simtit fiorul pimei excursii in straintate-cand in sfarsit m-am vazut cu bagajele in autocar,...momente KODAK? Nu doar atat,un KODAK nu poate surprinde toate aceste momente,nu poate fi martor la momentele cand tu plangi de disperare din cauza ca poate nu crezi ca acel moment trist va trece si tu vei zambi iar....deci...scurt pe doi...timpul este infinit,prin urmare momentele sunt de neterminat si nu putem sa oprim desfasurarea acestor momente...ATENTIE: cuvantul "moment" inseamna prin definitie ceva temporar,de scurta durata, ceva secvential...dar nu zice nicaieri ca acest "moment"va putea vreodata inceta sa mai existe....viata mea e facuta din momente,le vreau,le doresc....what's next?