Cand e sa mearga prost,sigur iti merge si sa nu crezi ca asta a fost tot si ai scapat.Nu functioneaza,cel putin nu la mine, cand ma gandesc ca se putea si mai rau pentru ca mai mult ca sigur azi sau maine destinul imi arata ca se poate.Uneori am ajuns in asemenea situatii incat ma sperii si incerc sa ma gandesc care dintre rele imi convine mai mult.Nu glumesc...mintea foarte mult roasa si tocita de ganduri incepe uneori sa fie sapata si rasar unele probleme la care nici nu te gandeai vreodata ca o sa ajungi sa dai peste ele.
E si o problema de credinta sau de vointa.Nu gandi negativ,incearca sa fii optimist ca Allah o sa te rasplateasca intr-o buna zi,nu iti da mai mult decat poti duce, te incearca dar la un moment dat ajungi sa nu mai vrei sa fii incercat,pur si simplu te dai batut.Ma gandesc cu groaza si mirare,daca imi tot da atatea grele, cum vrea sa ma tot ridic si sa merg mai departe? Nu e normal sa te ranesti daca tot esti lovit? Nu e omenesc sa ramai marcat si sa vrei sa abandonezi totul? Si daca El vede tot,stie tot si te cunoaste si observa ca esti sensibil si slab,de ce te mai incearca? Cum poti schimba un om dupa atatea lovituri? Un copil batut de parinti ramane marcat toata viata nu? Cam pe astfel de convingeri se bazeaza teoria mea,dar sa nu care cumva sa credeti ca am fost batuta vreodata de parinti.Am cei mai minunati parinti din lume.Era doar o metafora,nimic mai mult.Sunt doar niste ganduri.Din nou!
duminică, 23 septembrie 2007
luni, 10 septembrie 2007
iarasi ceva trecator.........
Ma trezesc.Nu mai pot sa dorm.Ma intorc pe o parte si ma uit la ceasul de pe perete.Este ora 10.Pacat!Mai vroiam sa dorm pana la 11 cel putin ca ma simt obosita si aseara am adormit pe la 2.30.Inchid ochii si incerc sa mai visez,ma stradui,ma chinui sa am ganduri senine de visare in cap,dar e prea tarziu.Sunt deja constienta ca viata a inceput din nou.
Este ora 10,trebuie sa mananc pentru ca am citit eu ca cea mai importanta masa este micul dejun,luat cat mai devreme ca sa nu se atrofieze creierul.La fel e valabil si pentru cei care se culca tarziu si se trezesc tarziu.Bine de stiut dar daca ma iau dupa statistici ar trebui sa stau deja internata intr-un spital cu perfuzii asa ca cel mai bine e sa fii constient de limite si sa incerci sa te incadrezi catusi de putin in ele.
Si totusi de ce ne limitam? De ce simtim nevoia sa punem limite, sa ne impunem niste restrictii ca sa avem impresia de integritate? De ce nu putem sa bem cat de mult vrem la o petrecere, de ce nu putem sa fumam cand vrem, pe strada de exemplu,de ce nu putem sa simtim ceva pentru altcineva decat pentru persoana iubita,de ce trebuie sa ne infometam ca sa aratam bine sau de ce trebuie sa scriem pentru licenta o lucrare de maxim 40 pagini?
S-ar parea ca restrictionarea sta la baza religiei de altfel.Trebuie sa ne incercam limitele, si totusi sa ne abtinem de la incalcarea lor caci astfel devenim mai puri, apti pentru trecerea limitei umane in lumea de dincolo.Sunt curioasa daca in lumea de dincolo exista limite....poate nu exista nici limita de viteza, dar daca nu exista nici limita de suferinta? Oricat de curioasa as fi nu vreau sa trec inca limita si sa ajung sa aflu cum e acolo.............
Este ora 10,trebuie sa mananc pentru ca am citit eu ca cea mai importanta masa este micul dejun,luat cat mai devreme ca sa nu se atrofieze creierul.La fel e valabil si pentru cei care se culca tarziu si se trezesc tarziu.Bine de stiut dar daca ma iau dupa statistici ar trebui sa stau deja internata intr-un spital cu perfuzii asa ca cel mai bine e sa fii constient de limite si sa incerci sa te incadrezi catusi de putin in ele.
Si totusi de ce ne limitam? De ce simtim nevoia sa punem limite, sa ne impunem niste restrictii ca sa avem impresia de integritate? De ce nu putem sa bem cat de mult vrem la o petrecere, de ce nu putem sa fumam cand vrem, pe strada de exemplu,de ce nu putem sa simtim ceva pentru altcineva decat pentru persoana iubita,de ce trebuie sa ne infometam ca sa aratam bine sau de ce trebuie sa scriem pentru licenta o lucrare de maxim 40 pagini?
S-ar parea ca restrictionarea sta la baza religiei de altfel.Trebuie sa ne incercam limitele, si totusi sa ne abtinem de la incalcarea lor caci astfel devenim mai puri, apti pentru trecerea limitei umane in lumea de dincolo.Sunt curioasa daca in lumea de dincolo exista limite....poate nu exista nici limita de viteza, dar daca nu exista nici limita de suferinta? Oricat de curioasa as fi nu vreau sa trec inca limita si sa ajung sa aflu cum e acolo.............
vineri, 7 septembrie 2007
NU POT....
sa mai cred ca o sa fie bine.De obicei cand sunt trista vreau doar sa se stearga totul si sa nu mai fiu constienta de tot pentru ca acest tot e fioros de dureros pentru mine.Doare si atunci cand am un gand senin in minte pentru ca am ajuns in asa hal incat mi-e frica de ce e frumos pentru ca stiu ca o sa dispara si o sa ma doara apoi.Stiti de ce sunt asa de trista? Pentru ca stiu adevarul,adevarul meu si e foarte trist-nu exista fericire pentru toti la fel cum nu exista Mos Craciun.Am ajuns sa scriu acum pentru ca aceste ganduri imi stateau in minte de cateva zile si ma rodeau si cred ca poate scotandu-le din locul lor obisnuit adica mintea mea poate o sa le ia locul altele la fel de ingrijoratoare.
Cine hotaraste dinainte vietii tale cum si cat o sa suferi? Asta ma intreb eu si am nevoie de raspunsuri, sunt in cautarea mea...nu ar fi mai simplu si usor sa vina o alta Sergi si sa imi sopteasca usor ca e doar un vis?
Nu pot sa fiu optimista, uneori cred in reincarnare si cred in ispasirea pacatelor si eu cred ca platesc cumplit pentru tot ce am gresit in trecut pentru ca si trecutul e o viata anterioara,chiar daca au trecut doar 2 saptamani, 6 luni sau 5 ani.
Nu vreau sa transmit un mesaj gresit.Nu sufar din dragoste,nu plang dupa nimeni si nici nu am necazuri cu familia sau probleme cu santatea,ba chiar imi merge bine,doar ca am o stare,am prea mult timp liber si ma gandesc la ce voi nici intr-o mie de ani nu v-ati gandi.Uneori as vrea sa fi fost altfel.Nu pot sa zambesc.Exista vreun leac? Cica zambetul totusi nu e ca mersul pe bicicleta,daca nu il folosesti frecvent risti sa uiti cum se face...
Cine hotaraste dinainte vietii tale cum si cat o sa suferi? Asta ma intreb eu si am nevoie de raspunsuri, sunt in cautarea mea...nu ar fi mai simplu si usor sa vina o alta Sergi si sa imi sopteasca usor ca e doar un vis?
Nu pot sa fiu optimista, uneori cred in reincarnare si cred in ispasirea pacatelor si eu cred ca platesc cumplit pentru tot ce am gresit in trecut pentru ca si trecutul e o viata anterioara,chiar daca au trecut doar 2 saptamani, 6 luni sau 5 ani.
Nu vreau sa transmit un mesaj gresit.Nu sufar din dragoste,nu plang dupa nimeni si nici nu am necazuri cu familia sau probleme cu santatea,ba chiar imi merge bine,doar ca am o stare,am prea mult timp liber si ma gandesc la ce voi nici intr-o mie de ani nu v-ati gandi.Uneori as vrea sa fi fost altfel.Nu pot sa zambesc.Exista vreun leac? Cica zambetul totusi nu e ca mersul pe bicicleta,daca nu il folosesti frecvent risti sa uiti cum se face...
duminică, 2 septembrie 2007
generatia tehnologiei
Stand de vorba la un "cico" cu un amic zilele astea am ajuns sa fiu prinsa intr-o discutie a carei tema cred ca multi dintre voi au mai abordat-o trecator macar.Nu vreau sa se creada ca stau acum sa povestesc cele zise atunci acolo, dar ideea e ca de atunci am ajuns sa reflectez putin la tema discutiei: informatia si cunoasterea.
Iata si parerile mele de-altfel exprimate deseori multora din voi: consider ca in primul rand nu mai exista inocenta.Nu mai exista copilarie,adica din pruncie se trece direct la "pustanie" sa zic asa.Cum? Simplu...gratie tehnologiei,gamei largi de posibilitati prin care poti accesa universul cunoasterii.Nu mai sunt in voga mult uzatele jocuri de pe vremea mea-adica de acum vreo 10-15 ani din spatele blocului--9 pietre,hotii si vardistii, elasticul, frunza,piciorusul,statuile, capra sau lapte-gros--si cand mama sau tata te striga pe fereastra casei"treci in casa sau hai la masa" si tu te rugai de ei cu vocea disperata "inca 5 minute,te rog,te rog,te rog..." dar NU,acum lucrurile stau cu totul altfel : fata tatei sau baiatul mamei care de abia implineste 12-13 anisori mai vrea 5 minute ca sa termine urmatorul level de la nu stiu ce joc electronic sau 5 minute, dupa caz, ca sa incheie conversatia de pe ultimul tip de mobil pe care l-a primit in dar de la mult iubita matusa.Si nu consider ca toate astea ar fi in mod neaparat daunatoare,dar stai pentru o clipa si ai acea urma de regret.Copiii nu mai stiu sa fie copii.Ei nu mai cunosc fiorul de a avea buletin la 14 ani, sau eu chiar cred ca nici nu mai exista pentru vreo domnisoara acele senzatii ca atunci cand stateai la scara blocului si pe intuneric el te saruta si brusc in stomac simti o mie de fluturi.Acum s-a ajuns doar la "fucking ca e buna rau de tot,manaca-ti-as"
Nu mai exista naivitate,nu mai exista decenta sau pudoare, nu iti mai e rusine sa vorbesti ca si adult despre lucruri de oameni mari,adica sa fim seriosi in zilele noastre toti stiu ce e aia "guma care sterge sida", ba din contra cred ca a face baloane din ea nu mai reprezinta un joc amuzant pentru nimeni.
Acum stau si cantaresc.Oare merita platit acest pret al cunoasterii? Pentru ca intr-adevar ei pot face multe lucruri pe care noi nu le puteam face atunci,pot gasi orice melodie a vreunei formatii renumite, pot downloada orice film bun sau pot afla orice despre orice se intampla in lume,dar merita? O data cu valul imens al cunoasterii vine si pornografia,indecenta si mizeria umana.Deci voi ce ati alege daca ati putea opta pentru una dintre cele doua generatii?
Iata si parerile mele de-altfel exprimate deseori multora din voi: consider ca in primul rand nu mai exista inocenta.Nu mai exista copilarie,adica din pruncie se trece direct la "pustanie" sa zic asa.Cum? Simplu...gratie tehnologiei,gamei largi de posibilitati prin care poti accesa universul cunoasterii.Nu mai sunt in voga mult uzatele jocuri de pe vremea mea-adica de acum vreo 10-15 ani din spatele blocului--9 pietre,hotii si vardistii, elasticul, frunza,piciorusul,statuile, capra sau lapte-gros--si cand mama sau tata te striga pe fereastra casei"treci in casa sau hai la masa" si tu te rugai de ei cu vocea disperata "inca 5 minute,te rog,te rog,te rog..." dar NU,acum lucrurile stau cu totul altfel : fata tatei sau baiatul mamei care de abia implineste 12-13 anisori mai vrea 5 minute ca sa termine urmatorul level de la nu stiu ce joc electronic sau 5 minute, dupa caz, ca sa incheie conversatia de pe ultimul tip de mobil pe care l-a primit in dar de la mult iubita matusa.Si nu consider ca toate astea ar fi in mod neaparat daunatoare,dar stai pentru o clipa si ai acea urma de regret.Copiii nu mai stiu sa fie copii.Ei nu mai cunosc fiorul de a avea buletin la 14 ani, sau eu chiar cred ca nici nu mai exista pentru vreo domnisoara acele senzatii ca atunci cand stateai la scara blocului si pe intuneric el te saruta si brusc in stomac simti o mie de fluturi.Acum s-a ajuns doar la "fucking ca e buna rau de tot,manaca-ti-as"
Nu mai exista naivitate,nu mai exista decenta sau pudoare, nu iti mai e rusine sa vorbesti ca si adult despre lucruri de oameni mari,adica sa fim seriosi in zilele noastre toti stiu ce e aia "guma care sterge sida", ba din contra cred ca a face baloane din ea nu mai reprezinta un joc amuzant pentru nimeni.
Acum stau si cantaresc.Oare merita platit acest pret al cunoasterii? Pentru ca intr-adevar ei pot face multe lucruri pe care noi nu le puteam face atunci,pot gasi orice melodie a vreunei formatii renumite, pot downloada orice film bun sau pot afla orice despre orice se intampla in lume,dar merita? O data cu valul imens al cunoasterii vine si pornografia,indecenta si mizeria umana.Deci voi ce ati alege daca ati putea opta pentru una dintre cele doua generatii?
sâmbătă, 1 septembrie 2007
a venit,a venit toamna
Cine nu ma crede il/o rog sa arunce o privire pe fereastra casei sale.Ploua asa de "timid" incat mie parca imi creeaza impresia ca toamna este o mare doamna si ea "ciocane" bland la "usa"verii si ii sopteste usor fara sa o deranjeze "AM SOSIT", cu alte cuvinte sa se duca "batrana" vara la odihna macar pentru un an caci de acum incolo vin surorile ei sa o ajute.
Intro foarte emotionant despre terminarea unui alt ciclu din viata dar culmea este ca aceste sentimente sunt traite mult mai intens de personajele de gen masculin decat de sexul slab.Ceea ce vreau sa scot in evidenta este un lucru uimitor constientizat de mine chiar azi: baietii sunt mai sensibili, mai emotionati, mai incarcati psihic si chiar mai talentati la expunerea sentimentelor intr-un articol decat multe fete.Amazing ha? Privind eu asa in departare mi-am dat seama ca majoritatea blogurilor pe care le-am citit si mi s-au parut impresionant apartin baietilor.Nici intr-o mie de ani nu as fi crezut ca baietii pot sa simta la fel ca noi ,sa se bucure de naturaletea vietii.Si imi aduc aminte acum de un coleg de clasa din liceu care zicea ca baietii sunt buni la orice,luand in considerare istoria lumii (vezi ca cei mai tari bucatari sunt tot barbatii, ca sa nu mai discutam de sport,politica,etc) dar pana si la literatura mai fetelor? Acum eu transmit un mesaj subtil catre toate "compatrioatele" mele de gen : a venit toamna,asa ca strangeti frunzele moarte si asterneti cuvinte memorabile pe foaia de calculator......
Intro foarte emotionant despre terminarea unui alt ciclu din viata dar culmea este ca aceste sentimente sunt traite mult mai intens de personajele de gen masculin decat de sexul slab.Ceea ce vreau sa scot in evidenta este un lucru uimitor constientizat de mine chiar azi: baietii sunt mai sensibili, mai emotionati, mai incarcati psihic si chiar mai talentati la expunerea sentimentelor intr-un articol decat multe fete.Amazing ha? Privind eu asa in departare mi-am dat seama ca majoritatea blogurilor pe care le-am citit si mi s-au parut impresionant apartin baietilor.Nici intr-o mie de ani nu as fi crezut ca baietii pot sa simta la fel ca noi ,sa se bucure de naturaletea vietii.Si imi aduc aminte acum de un coleg de clasa din liceu care zicea ca baietii sunt buni la orice,luand in considerare istoria lumii (vezi ca cei mai tari bucatari sunt tot barbatii, ca sa nu mai discutam de sport,politica,etc) dar pana si la literatura mai fetelor? Acum eu transmit un mesaj subtil catre toate "compatrioatele" mele de gen : a venit toamna,asa ca strangeti frunzele moarte si asterneti cuvinte memorabile pe foaia de calculator......
vineri, 31 august 2007
ultima zi de vara.....
Azi se incheie in mod oficial vara.Fara soare, fara plaja,fara timp liber,fara Mamaia de acum incolo.Totul a decurs conform planului : timpul s-a scurs de parca ieri ar fi fost iunie, am avut timp sa fac de toate inclusiv sa imi invat pt licenta (un big NOT.....), m-am super distrat cu gasca (iarasi semne de intrebare)...deci overall a fost o vacanta de pomina.
Imi place ca am acelasi sentiment ca si de revelion cand se termina vara-simt ca se incheie inca un capitol din viata mea si tre'sa o iau de la capat cu acelasi cerc banal al trairilor.De ce oare ne simtim cel mai liber atunci cand nu facem nimic, de ce simtim ca traim doar atunci cand ne distram si nu avem nici o obligatie sau reponsabilitate? Bineinteles ca eu vorbesc din punctul de vedere al cuiva care nu a muncit si nu prea a cunoscut greutatea vietii.Si totusi cand am vrut sa muncesc am primit raspunsuri de genu':lasa Sergi, ce nu o sa ai timp toata viata sa muncesti? Ce o sa faci tot timpul de acum incolo...munca si iar munca,asa ca am decis ca e spre binele meu sa mai astept ceva vreme pana sa ma asez si eu in randul "sclaviei". Acum am alte prioritati : distractie,distractie si iar distractie! ooops...vroiam sa zic licenta.Scuzati de confunzie.
Vara s-a terminat,soarele nu mai ma bate in cap!
Imi place ca am acelasi sentiment ca si de revelion cand se termina vara-simt ca se incheie inca un capitol din viata mea si tre'sa o iau de la capat cu acelasi cerc banal al trairilor.De ce oare ne simtim cel mai liber atunci cand nu facem nimic, de ce simtim ca traim doar atunci cand ne distram si nu avem nici o obligatie sau reponsabilitate? Bineinteles ca eu vorbesc din punctul de vedere al cuiva care nu a muncit si nu prea a cunoscut greutatea vietii.Si totusi cand am vrut sa muncesc am primit raspunsuri de genu':lasa Sergi, ce nu o sa ai timp toata viata sa muncesti? Ce o sa faci tot timpul de acum incolo...munca si iar munca,asa ca am decis ca e spre binele meu sa mai astept ceva vreme pana sa ma asez si eu in randul "sclaviei". Acum am alte prioritati : distractie,distractie si iar distractie! ooops...vroiam sa zic licenta.Scuzati de confunzie.
Vara s-a terminat,soarele nu mai ma bate in cap!
joi, 23 august 2007
tristete fara batranete si tristete fara de moarte....
Dragii mei nu e chiar asa infiorator precum anunta titlul.Nu sunt trista tot timpul,si deci nu e adevarat ca articolele mele emana un ton aparte de tristete.Trebuie citite la un nivel mai profund.Poate exista o urma de melancolie dar eu zic ca am si cateva note de optimism pe acolo.
In fine,azi vreau sa fiu happy,bine-dispusa si multumita de tot ceea ce se intampla in viata mea.Nu am gasit remedii anti-plictiseala, vacanta de vara e pe duca, nu am chef de plaja,se apropie perioada de restante, in concluzie as avea multe pentru care sa fiu trista dar NU.Azi mi-am propus sa vad jumatatea plina a paharului: chiar daca simt ca ma plictisesc,in astfel de clipe am mai mult timp de stat cu mine si pot reflecta mai mult la cunoasterea si intelegerea mea-stau si scriu ganduri frumoase compuse din mintea mea, apoi chiar daca vara e pe sfarsite macar sunt bucuroasa ca se apropie toamna si apoi iarna-anotimpul preferat cand realizezi cat de multe ai facut intr-un an, nu in ultimul rand te gandesti ca totusi e bine ca te-ai saturat de plaja-inseamna ca ai facut destule si nu e nevoie sa iti mai expui trupul radiatiilor si nici nu trebuie sa pandesti ca restul locuitorilor acestei tari biletele de odihna cu reducere in extra-sezon.
Da,optimismul e asa usor de pacalit,e simplu de imitat,aproape pot sa zic ca m-am molipsit si eu cu pozitivism si TOTUSI : el e departe si nu e aproape, eu trebuie sa fac multe si de toate ca sa nu ma gandesc la ce ar fi putut sa fie, sanatatea nici ea nu imi surade,mereu ma doare cate ceva .
Concluzia: tristete sau bucurie,speranta sau dezamagire toate au in comun un factor anume-el se intoarce si va fi cu mine.Atunci pot spune adio tristetii dar pana atunci imi mai permit cateva clipe cu prietena mea.....Tristetea!
In fine,azi vreau sa fiu happy,bine-dispusa si multumita de tot ceea ce se intampla in viata mea.Nu am gasit remedii anti-plictiseala, vacanta de vara e pe duca, nu am chef de plaja,se apropie perioada de restante, in concluzie as avea multe pentru care sa fiu trista dar NU.Azi mi-am propus sa vad jumatatea plina a paharului: chiar daca simt ca ma plictisesc,in astfel de clipe am mai mult timp de stat cu mine si pot reflecta mai mult la cunoasterea si intelegerea mea-stau si scriu ganduri frumoase compuse din mintea mea, apoi chiar daca vara e pe sfarsite macar sunt bucuroasa ca se apropie toamna si apoi iarna-anotimpul preferat cand realizezi cat de multe ai facut intr-un an, nu in ultimul rand te gandesti ca totusi e bine ca te-ai saturat de plaja-inseamna ca ai facut destule si nu e nevoie sa iti mai expui trupul radiatiilor si nici nu trebuie sa pandesti ca restul locuitorilor acestei tari biletele de odihna cu reducere in extra-sezon.
Da,optimismul e asa usor de pacalit,e simplu de imitat,aproape pot sa zic ca m-am molipsit si eu cu pozitivism si TOTUSI : el e departe si nu e aproape, eu trebuie sa fac multe si de toate ca sa nu ma gandesc la ce ar fi putut sa fie, sanatatea nici ea nu imi surade,mereu ma doare cate ceva .
Concluzia: tristete sau bucurie,speranta sau dezamagire toate au in comun un factor anume-el se intoarce si va fi cu mine.Atunci pot spune adio tristetii dar pana atunci imi mai permit cateva clipe cu prietena mea.....Tristetea!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
