duminică, 23 septembrie 2007

am mai zis si o zic din nou....

Cand e sa mearga prost,sigur iti merge si sa nu crezi ca asta a fost tot si ai scapat.Nu functioneaza,cel putin nu la mine, cand ma gandesc ca se putea si mai rau pentru ca mai mult ca sigur azi sau maine destinul imi arata ca se poate.Uneori am ajuns in asemenea situatii incat ma sperii si incerc sa ma gandesc care dintre rele imi convine mai mult.Nu glumesc...mintea foarte mult roasa si tocita de ganduri incepe uneori sa fie sapata si rasar unele probleme la care nici nu te gandeai vreodata ca o sa ajungi sa dai peste ele.
E si o problema de credinta sau de vointa.Nu gandi negativ,incearca sa fii optimist ca Allah o sa te rasplateasca intr-o buna zi,nu iti da mai mult decat poti duce, te incearca dar la un moment dat ajungi sa nu mai vrei sa fii incercat,pur si simplu te dai batut.Ma gandesc cu groaza si mirare,daca imi tot da atatea grele, cum vrea sa ma tot ridic si sa merg mai departe? Nu e normal sa te ranesti daca tot esti lovit? Nu e omenesc sa ramai marcat si sa vrei sa abandonezi totul? Si daca El vede tot,stie tot si te cunoaste si observa ca esti sensibil si slab,de ce te mai incearca? Cum poti schimba un om dupa atatea lovituri? Un copil batut de parinti ramane marcat toata viata nu? Cam pe astfel de convingeri se bazeaza teoria mea,dar sa nu care cumva sa credeti ca am fost batuta vreodata de parinti.Am cei mai minunati parinti din lume.Era doar o metafora,nimic mai mult.Sunt doar niste ganduri.Din nou!

Niciun comentariu: